Nu cred in manipulare, dispute sau interdictii alimentare. Chiar daca ele au un scop mai presus de satisfacerea ambitiei parintesti de a vedea copilul mancand sanatos. Cred insa in investitia nelimitata de resurse (exclusiv financiare) pentru consolidarea relatiei cu copilul incepand din primele clipe de viata, in puterea si consecventa exemplului personal si in liberul arbitru concomitent cu genunchiul de mama pus la rugaciune.
Nu evit, dar nici nu caut in mod activ intersectiile cu alimente “rele”. Nu le-am impus copiilor nici un fel de restrictii alimentare, nu mi-am facut strategii de comunicare pe tema asta. Am avut doar nelimitata disponibilitate sa le explic la fel ca unor adulti, sa le raspund sincer la toate intrebarile despre mancare si sa ma comport consecvent si autentic cand a fost vorba sa fiu exemplu. Si daca parintii actioneaza in armonie, la unison, treaba cu “usor de zis – greu de facut” e doar o aparenta.
Obiectivul meu a fost ca de fiecare data cand copiii vor auzi altceva decat i-am invatat noi in familie, sa poata sa distinga cu usurinta si sa imbratiseze cu bucurie si demnitate Adevarul. Multumesc in fiecare zi pentru biruinta. Si daca va scriu acum despre asta o fac exclusiv spre incurajare.
Hai ca se poate! 🙂